Scorul acestui articol
[Total: 35 voturi. Media: 4.9]

Onestitatea este, înainte de toate, o afacere a sinelui cu sine. Soluții corecte, în absolut, nu există. Totul depinde de un sistem de referință care variază de la individ la individ. Fiecare cu propriile lui coordonate de onestitate, fiecare cu propria lui dreptate.

Am ajuns la o mica aniversare. Articolul „Abolirea È™mecherească a democrației în România„ este, după evidența mea, al 100-lea publicat în Cotidianul. Din cele peste 1000 publicate, în total, pe blog.

Principala mea dorință, în tot acest demers paralel cu viața mea profesională, a fost să rămân pe cât posibil onest față de mine însumi. Să scriu ce cred, ce simt într-un anumit moment, chiar dacă asta înseamnă/a însemnat, de multe ori, să mă contrazic, să recunosc că am fost naiv sau superficial sau orbit sau prost.

Vă mărturisesc, sub acelaÈ™i imperativ al onestității ca rost al acestei pierderi de vreme (È™i numesc pierdere de vreme miile de ore în care, probabil, aÈ™ fi putut să fac ceva mai bun decât să scriu lucruri pe care nu mi le cerea nimeni È™i care au fost total lipsite de componentă materială) că nu regret forma de irosire aleasă. Am scris pentru că mă împingea ceva din lăuntrul meu să o fac (unii numesc asta egoism, alții narcisism), pentru că aveam de recuperat o restanță morală de pe vremea comunismului, aceea de a nu mă fi opus atunci răului în proporție rezonabilă cu dimensiunea acestuia.

Există un microb al scrisului aÈ™a cum există microbi ai tuÈ™itului, ai scărpinatului, ai transpiratului. Și mi-am zis că, dacă tot l-am luat È™i nu i mă pot opune, măcar să-i dau È™i-un mic folos: acela al unor confesiuni din fugă, ca niÈ™te fotografii neretuÈ™ate. „AÈ™a”-ul clipei!

E o aventură să practici, pe un blog politic È™i polemic, genul acesta de”¦ spontaneitate. Pentru că blogul este un mediu închis, care presupune mult conservatorism. Aici se adună oameni care aÈ™teaptă mereu confirmări. Deîndată ce le-ai sărit afară din aÈ™teptări, te taxează.

Actorii politici pe care-i comentez (È™i-i comentăm) sunt inegali. De-asta, eu nu am cum să fiu liniar la fluctuațiile lor. Johannis, Ponta, Tăriceanu oscilează între bine È™i rău cu frecvențe derutante, umane. În consecință, ba îi laud, ba îi critic. Singurul constant e Băsescu. Motiv pentru care nici eu nu-l pot trata nuanțat. Căci el nu mai are nimic uman. A devenit în totalitate fals, artificial, construit ca o negare a autenticului.  E diavolul în persoană.

Cu prilejul acestei aniversări de parcurs, dacă tot am luat-o pe poteci personale, vreau să adresez È™i niÈ™te mulțumiri: cititorilor mei fideli de pe blog (cu o mențiune speciala pentru @Garfield È™i cu oarece nostalgie după @Radu), prietenilor (puțini, dar cu atât mai valoroÈ™i) de pe Facebook È™i colegilor de la Cotidianul care, fără a ne fi cunoscut vreodată, au ales să mă considere unul de-al lor.

Și mai vreau să le mulțumesc È™i celor care mă critică apreciind că aÈ™ fi omul lui Voiculescu, al A3 (chiar dacă aÈ™ fi, dar nu sunt, nu aÈ™ găsi nimic ruÈ™inos în asta), admirator de PSD sau de  Gabriela Vrânceanu Firea. Stilul simplificator, de a mă judeca, al acestor critici adaugă valoare neatârnării mele iar vehemența lor dovedeÈ™te că articolele pe care le public nu rămân chiar fără ecou.

În fine, un cuvânt pentru cineva care m-a bălăcărit în cel mai gitan mod de când funcționează acest blog, @Emigrant. Trebuie sa marturisesc o oarece simpatie pentru acest personaj, resident in Germania. Nu sufăr de sindromul Stockholm È™i nici de deviații de altă natură. Pur È™i simplu, uneori omul este amuzant. Și, desi mă asigură în mod repetat de constantul È™i contondentul său dispreț, constat că încă mă citeÈ™te. Și mă comentează. Într-un limbaj ce nu-mi permite să-l È™i public dar, vorba unui personaj de marcă, „asta este”! AÈ™teptăm vremuri mai aÈ™ezate È™i texte mai puțin injurate.

Contele de Saint GermainEditoriale@emigrant,@Garfield,@Radu,Antena 3,Cotidianul,Dan Voiculescu,Gabriela Vranceanu Firea,Johannis,microbul scrisului,narcisism,onestitate,Ponta,PSD,sindromul Stockholm,TariceanuOnestitatea este, înainte de toate, o afacere a sinelui cu sine. Soluții corecte, în absolut, nu există. Totul depinde de un sistem de referință care variază de la individ la individ. Fiecare cu propriile lui coordonate de onestitate, fiecare cu propria lui dreptate. Am ajuns la o mica aniversare. Articolul...Blog politic si polemic