Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
Laura Codruţa Kovesi a devenit un fel de Jeanne d’Arc a asediului anticorupţie din România. Cineva o ţine cablată non-stop la înalta tensiune a ingineriilor de milioane de euro cu care se îndeletnicesc onorabilii noştri politicieni şi, de atâta neodihnă, de atâta supra-sarcină (deloc uterină din păcate pentru ea), a căpătat în ultima vreme un tremur nervos şi la voce și la mâna cu care încondeiază destine. Dacă modelului ei, amazoana invocată la început, tremurul i se trăgea de la galopul bidiviului, dânsei i se trage de la zelul SRI-ului. De aici și anumite rateuri în fixarea corectă a electrozilor vinovăției la tâmplele, gleznele și, mai ales încheieturile mâinilor celor vânați de dânsa și de instituția, cea cu brăţările cu cheie, pe care o păstorește.
Din nevoia de statistici pozitive privind “securitatea muncii”, “electrocutările” accidentale ale unor rătăciţi prin “câmpul tactic” al binomului SRI – DNA sunt raportate la defecţiuni în marja de eroare admisibilă. Adică, după o expresie devenită deja celebră, ghinionul lor, al victimelor nevinovate, că s-au aflat în locul nepotrivit la momentul nepotrivit.
Odată cu investirea la Cotroceni, Klaus Johannis a primit-o pe doamna Kovesi, de la Traian Băsescu, pe inventarul cu mijloace fixe ce trebuie protejate ca ochii din cap, de toți președinții României, în vecii vecilor. De parcă această făptură ar reprezenta un inestimabil bun de patrimoniu, ceva între sit Natura 2000 și monument UNESCO, un fel de Delta Dunării pe care plutesc în halou, ca niște ambarcațiuni cu zei la bord, mânăstirile de lemn din Maramureș. Astfel, muritorul de rând Johannis a ajuns să i se prosterneze nemuritoarei zeiței Codruța mai ceva ca doamnei Carmen în nopţile cu lună plină.
Nici regina fecioară, cu peste 400 de ani în urmă, nu a fost atât de temută şi venerată precum încercănata noastră cătușereasă, cu vorbă molcomă, tunsoare garçon şi măsură XXL la veston, cizme și putere.
Au pețit-o în urmă cu ceva ani, pe când era “nimeni”, o vrăjitoare şi un măscărici. Monica Macovei şi Traian Băsescu i-au fost naşii de logodnă cu acest – scuzați – futangiu feroce, descins din încruntata spiță rasputiniană şi blagoslovit cu nume de codoașă: “prokuratura”. L-am complimentat astfel pe menitul zeiței pentru că, de la prima ei atingere, el a devenit viril ca un măgar când i se cerea să le-o tragă, brut, inamicilor. Și le-a tras-o! Și le-o trage! Ba cu aresturi preventive, ba cu sechestre extinse, ba cu dosare de ficţiune, ba cu complete de judecată numite (aleatoriu, desigur) pe sprânceană.
Aveți obiecții că i-am atribuit genul masculin acestei EA, prokuratura? Credeți-mă, e ca și cu taifunul. Un EL, botezat cu nume de EA.
Plecasem însă de la anticorupție și intransigență. Pentru că trebuiau să existe în pavoaz (vechi obicei marinăresc) şi să poarte un singur nume (lirică autohtonă), li s-a spus, simplu (și românește), Kovesi. Sau DNA, ca să descurajăm deopotrivă xenofobia şi idolatria.
Cad politicienii noștri ca frunzele, când se îngălbenesc. DNA este pentru ei un fel de toamnă, cu toate că-i umflă indiferent de anotimp. Și mai este și un fel de austru, căci le zgâlțâie codițele, prin care-şi trăgeau seva, până se rup.
Știți ce supranume a primit acest vânt, austrul, în popor? Sărăcilă! Înțelegeți acum de ce sunt necesare metaforele? Economisesc hârtie.
Că zeița asta olimpiană, ajutată de mașina ei infernală de Colzi, Evi şi Stance (m-am ferit superlativ să zic Stăncuţe) îi dovedește și pedepsește pe corupți, e foarte bine. Aș fi și eu gata să-i onorez templul și să-i elogiez lucrarea dacă mi-ar spulbera niște nedumeriri legate de vederea ei, presupus panoramică. Chiar acoperă 360 din360? Chiar nu are unghiuri moarte în care tunuri şi mafioţi de cartea recordurilor să se poată refugia în siguranţă?
Căci mi se pare straniu cum plasa asta fină, accesorizată cu senzori audio – video de secolul 22 şi monitorizată prin sateliţi calificaţi chiar şi pentru războiul lumilor, prinde plevuşca dar scapă rechinii. Mă refer mai degrabă la infracţiuni decât la funcţii.
Aşadar, SOV, pentru că i-a declamat lui Sebastian Ghiţă, pe telefonul privat, snoave vânătoreşti despre zăcămintele degradabile plantate de el prin dealurile Moldovei, şi-a adjudecat scurt 4 ani cu executare, pentru şantaj. În vreme ce mult mai profesionistul şi antrenatul (când vine vorba de şantaj) Traian Băsescu, care a comis infracţiunea ca la carte, şi în public, cu o senatoare ce întâmplător îl investiga în cazul Nana, a fost invizibil pentru vigilenţii procurori DNA.
A, DNA nu se ocupă de şantaje? De-asta a ajuns dosarul la Parchetul General? Dar în cazul Rarinca? Dar în cazul Mircea Băsescu – Bercea Mondial?
Apoi denunţurile făcute de promoţia Cocoş – Claudiu Florică – Pinalti, despre finanţarea campaniei prezidenţiale din 2009 cu bani de şpagă din marele tun Microsoft? Păi Dosarul Calităţii, pentru care a fost arestat Adrian Năstase, dimpreună cu o mulţime de victime colaterale electrocutate la grămadă de volţii dezlănţuiţi ai hăitaşilor băsişti, este un fel de dietă vegetariană în comparaţie cu porceala de trafic de voturi şi de mânării STS-iste prin care Traian Băsescu a putut beneficia de un al doilea mandat la Cotroceni.
Şi ar mai fi “morman” de exemple, cele mai multe cu Traian Băsescu în rol suprem, de Don Corleone, dar nu puţine şi cu alţi granguri lăcustoizi, invizibili pentru felinarele selective ale bretonatei noastre zeiţe cu balanţă (cum ar fi grandioasa regină Sorin Blejnar, neprihănitul vameş Vasile Blaga, marele broscar de Bistriţa Ioan Oltean ori expertul în porţi în casă, cuscrul Bebe Ionescu, care a reuşit în tandem cu Adriean Videanu să inventeze jocul de table cu dublu câştigător).
Pe toţi aceştia,
Jeana noastră d’Arc, monumentul nostru naţional de îndreptat curbura imorală a universului, această Albert Einstein pe invers, ce şi-a cioplit pe frontispiciu, ca un tatuaj de stârnit măgarii virili dar apatici, două cuvinte karmice, anticorupţie şi intransigenţă,
pe toţi aceştia, revin,
distinsa noastră academiciană în materie de deratizare politică
NU-I VEDE!
Şi, prin urmare, nu pune pompa dreptăţii pe ei.
O fi teama de demiurgi cu secrete compromiţătoare la teşcherea, o fi miopie, o fi ordin de zi pe unitate, nu ştiu.
Dar constat că cineva care şi-a făcut tribună şi stindard din ideea de justiţie cu J mare, se şterge cu stindardul la… nas atunci când drumurile duc spre Traian Băsescu şi ai lui.
Ştiu, miroase urât, miros urât…
Totuşi…
Cât de puţin ajunge ca să compromiţi o idee măreaţă printr-o laşitate, sau complicitate sau făţărnicie de moment. Căci cine să te mai creadă, oricâte fapte lăudabile ai fi făcut, dacă, într-o clipă de dispreţ faţă de ce e bun în tine, trişezi, trădezi, abandonezi.
De aceea, întreb retoric, fără prea mare nădejde:
Anticorupţie, anticorupţie. Intransigenţă, intransigenţă. Dar cu Băsescu ce faceţi?

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Adriean Videanu,Albert Einstein,Bebe Ionescu,Bercea Mondial,binomul SRI-DNA,Carmen Johannis,cazul Nana,cazul Rarinca,Claudiu Florica,Delta Dunarii,Don Corleone,Dorin Cocos,Dosarul Calitatii,futangiu,Ioan Oltean,Jeanne d'Arc,Klaus Johannis,Laura Codruta Kovesi,manastirile de lemn din Maramures,Mircea Basescu,Monica Macovei,monument UNESCO,Parchetul General,Pinalti,prokuratura,Rasputin,Sebastian Ghita,sit Natura 2000,Sorin Blejnar,SOV,SRI,STS,suprasarcina,taifun,Vasile BlagaLaura Codruţa Kovesi a devenit un fel de Jeanne d’Arc a asediului anticorupţie din România. Cineva o ţine cablată non-stop la înalta tensiune a ingineriilor de milioane de euro cu care se îndeletnicesc onorabilii noştri politicieni şi, de atâta neodihnă, de atâta supra-sarcină (deloc uterină din păcate pentru ea),...Blog politic si polemic