Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
 

(Comentariu postat la editorialul publicat de Andrei Pleşu în Adevărul din 18 aug. 2010)

Cu o lună în urmă ii postam domnului Plesu, pe forum,  parte din comentariile ce urmează.

Nu ştiu dacă l-au influenţat, nici măcar dacă le-a citit. Constat însă în articolul de azi o încercare, parcă, de iniţiere a unui ritual de exorcizare, pe care vreau să o salut. Nu este, cum ar fi visat fundamentaliştii, un icnet atavic de tip « piei Satana », nici o incantaţie a moliftelor Sf. Vasile cel Mare ci mai de grabă o colocvială delimitare, foarte grijului formulată pentru a nu stârni. Chiar şi asa, chiar si fara titlul propus de mine, Andrei Pleşu dovedeşte instinct al istoriei. Postumitatea nefiindu-i indiferentă, iată că alocă timp în opera sa antumă susţinerii unor adevăruri neconjuncturale în funcţie de care, ştie, va fi evaluat şi glosat în contumacie.

Am fost in Infern, l-am ţesălat pe Scaraoţki

Aşa ar trebui să-şi înceapă opera de Purgatoriu Andrei Pleşu pentru a-şi câştiga dreptul la reprimire în paradisul credibilităţii şi onorabilităţii naţionale.  

În materie de Traian Băsescu, Pleşu  nu este un cronicar al aparenţelor interpretabile ci un martor nemijlocit al ipocriziei cu faţă umană. El nu se află în situaţia de a presupune, doar, că preşedintele este grobian, egolatru, frivol, superficial, lipsit de scrupule; el poate afirma cu DEX-ul într-o mână şi Biblia în cealaltă  că aceste cuvinte nu sunt deloc improprii pentru a-l caracteriza pe cel ce i-a fost şef la Cotroceni.

Dece nu depune această mărturie tranşant, “voievodal, drept, dac »?

Este o întrebare ce-mi subminează plăcerea citirii oricărui text semnat de el după retragerea în surdină de la Palat.

Scuze poate avea, valabile până la un punct, pentru această discreţie în a se destăinui publicului larg: respectarea unui cod al onoarei ca explicaţie oficială, frica de răzbunarea tătucului resentimentar ca adevărat motiv al omertei.

 Posteritatea însă va judeca altfel : nu pe laşităţi ci pe curaj, nu pe texte scrise cu fină ironie ocolitoare ci pe texte asumând tranşant adevăruri generatoare de istorie.

Andrei Pleşu are de ales.

Contele de Saint GermainEditoriale  (Comentariu postat la editorialul publicat de Andrei Pleşu în Adevărul din 18 aug. 2010) Cu o lună în urmă ii postam domnului Plesu, pe forum,  parte din comentariile ce urmează. Nu ştiu dacă l-au influenţat, nici măcar dacă le-a citit. Constat însă în articolul de azi o încercare, parcă, de iniţiere...Blog politic si polemic