Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat “Turbulente si derapaje”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-turbulente-si-derapaje-935145.html)

 

Calităţile de scriitor şi slăbiciunile de om fac din Mircea Cărtărescu o persoană care poate fi citită mai corect după metafore decât după declaraţii. Editorialul de azi e un bun exemplu în acest sens. Ne prezintă nişte adevăruri din subconştientul autorului care demonstrează că nu avem de-a face cu un naiv amăgit ci cu un amăgitor de naivi.

Metafora Băsescu – jucător de cărţi ascunde, pe lângă adevărul pe care MC nu l-ar spune niciodată explicit şi anume că preşedintele său iubit conduce ţara ca şi cum s-ar afla în permanenţă la masa cu postav verde, şi o nuanţă de subtilă încadrare morală : pokeristul de care vorbim nu joacă doar mâna primită de la dealer, cum ar fi normal şi onest ci se foloseşte, zi de zi, şi de cărţi scoase din mânecă. Adică trişează.

O altă metaforă, de data asta dedusă din context, este aceea a relaţiei de tip contractual între domnul Băsescu şi susţinătorii săi publici. MC nu-i reproşează lui TB răul naţional pe care declaraţiile sale iresponsabile îl produc ci faptul că, prin astfel de ieşiri, îi pune « în mare dificultate pe aliaţii săi », încalcă adică nişte clauze care ar condiţiona buna colaborare între părţi, indiferent de performanţa obţinută la conducerea ţării.

Dacă MC percepe corect ansamblul (guvernarea de tip gamble şi susţinerea de tip contractual a lui Băsescu de către intelectualii săi), atunci când priveşte punctual, la detalii, prezintă simptome de accentuat prezbitism politic.

Afirmaţia că « modificarea Constituţiei şi reorganizarea administrativă şi teritorială a ţării sunt aşii din mânecă (ai preşedintelui Băsescu n.a.) »  poate fi considerată adevărată doar dacă o citim în cheia tentativei de fraudare, cu succes, a alegerilor din 2012. Altfel, pentru ţară, pentru oameni, pentru « posteritatea Băsescu », aceste două măsuri, aşa cum au fost ele aruncate pe piaţă, încropite peste noapte, fără măcar minime urme de fundamentare tehnico – ştiinţifică, nu reprezintă acum altceva decât nişte ameninţări imense de haos şi dezagregare.

Tot aşa, preluarea argumentului – clişeu al propagandei portocalii că judeţele ar fi o “moştenire comunistă”, şi asta după excelentul recurs la istoria adevărată făcut de Dinu Giurescu pe această temă, demonstrează (dacă mai trebuia!) că MC nu a fost încă înţărcat de la sânul doicii sale de la Cotroceni.

Cum spunea insă cu amară resemnare Florin Iaru, se pare că e vorba de iubire. Şi când e vorba de o ASTFEL de iubire, peste cutume şi ţară, amânarea voită a inţărcatului încetează a mai fi o problemă vizând hrănirea; ea devine o căutare frenetică a voluptăţii.

Contele de Saint GermainPolemiceBasescu,Dinu Giurescu,Florin Iaru,Mircea Cartarescu,regele Mihai,Senatul EVZ,Turbulente si derapaje(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat 'Turbulente si derapaje', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-turbulente-si-derapaje-935145.html)   Calităţile de scriitor şi slăbiciunile de om fac din Mircea Cărtărescu o persoană care poate fi citită mai corect după metafore decât după declaraţii. Editorialul...Blog politic si polemic