Actori – insurgenți, institutii – blindate de asalt
Motto:
“Gaittany lamuri societatii ca loanide nu poate veni «luna asta»,
fiindca il supara apusul soarelui”.
„Bietul Ioanide”
G. Călinescu
Îmi cer scuze pentru tonul acestui articol. Nu sunt nici mai nervos ca de obicei, nu mi-am pierdut nici cumpătul. Ce urmează este doar o opțiune stilistică prin care cred ca pot ajunge mai firesc în profunzimea unor suflete tocite de prea multe emoții jucate, de prea multe texte scrise de alții și îngânate mecanic pe scenă.
Băi nesimțiților!
Cum să vorbiți voi în numele Teatrului Național? Auzi: „Actorii Teatrului Național protestează față de OUG 7. Susțin justiția”. Nu vă e rușine, închipuiților? Voi sunteți Teatrul Național? 30 de rătăciți făcuți din vorbe de niște figuranți fără identitate fanatizați de propagandă? 30 din peste 150 de salariați ai instituției? Ați avut și voi doi urși de scos în față, pe Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț și, precum ursarii la bâlci, i-ați făcut de râs în fața unei țări întregi punându-i să țopăie grotesc și să dea declarații lozincarde, în cea mai jenantă limbă de lemn pe care am auzit-o după decembrie 1989 la niște pretinși anticomuniști.
Băi muhaielelor!
Cine sunteți voi, Mihai Călin și Marius Manole să vorbiți în numele Teatrului Național din București? Să ignorați părerile contrare ale atâtor mari actori ce au dat strălucire acestei scene și să vă închipuiți că secrețiile viscerelor voastre merită mai multă atenție decât scurgerile unei vidanje?
Nu vă reproșez că gândiți cum gândiți și că spuneți ce spuneți. E dreptul vostru, e alegerea voastră, e viața voastră așa cum v-a fost modelată de-a lungul anilor. Fiecare are libertatea de a decide ce face cu posteritatea lui. Ce vă reproșez însă este nesimțirea voastră de fărâmă care incearcă să se substituie intregului.
Băi egolatrilor!
Teatrul Național nu însemnați voi, niște abulici printre decoruri, care stați toată ziua in fața oglinzii schimbând machiaje și nehotărându-vă decât cine să vă credeți mai mari. Decât Giugaru, decât Birlic, decât Calboreanu, decât Vraca, decât Beligan, decât Draga Olteanu Matei, decât Florin Piersic, decât…, decât…, decât.
Teatrul Național înseamnă toate aceste nume de aur, înseamnă tradiție, înseamnă continuitate, înseamnă artă la cel mai înalt nivel, dar mai înseamnă și personal auxiliar tehnico – artistic, și, mai ales, înseamnă publicul său.
Băi nătărăilor fără minte și fără respect pentru reprezentativitate! Fără respect pentru ceilalți fără de care nu ați depăși stadiul de stand – up comedy într-o berărie afumată cu tavane joase.
Dacă un singur actor al Teatrului Național, mort sau viu, trecut sau prezent, pensionar sau activ, dacă un singur mașinist sau femeia de serviciu cu carte de muncă acolo, dacă un singur spectator care a călcat pragul acestui spațiu – simbol, dacă unul singur dintre toți aceștia nu ar fi fost (nu e) de acord cu protestul vostru, nu aveți dreptul să vă declarați poziția critică în numele Teatrului Național. Iar dacă totuși o faceți, să știți că sunteți niște impostori, niște profanatori, niște uzurpatori de valori și tradiții românești.
Pe Ion Caramitru nu îl numesc aici ca nefericit tată de progenitură cu pulsiuni naziste. Nu cred că e întru totul responsabil de deviațiile comortamentale ale fiului său ajuns, nu se știe cum (dar cinstit, fără îndoială) multimilionar în euro. Pe Ion Caramitru îl amintesc aici ca director al Teatrului Național care a îngăduit un protest în numele instituției pe care o conduce, în condițiile de neunanimitate descrise mai sus. Pentru un atare abuz chiar că s-ar cuveni o demisie. Dar să nu ne amăgim cu victoria binelui mare din oamenii mici.
Niște actorași insurgenți, aș zice niște kamikaze, dar nu pentru o cauză onorabilă ci pentru cariera lor limitată la figurație, au încercat să transforme grandioasa instituție care le-a tolerat imaturitatea într-un blindat de asalt împotriva celor pe care îi detestă, imperfecți, e adevărat, însă din întâmplare votați de o largă majoritate.
„Actorii Teatrului Național protestează față de o Ordonanță de Urgență”. Vedeți minciuna, vedeți impostura, vedeți uzurparea? „Actorii” cu doi de i înseamnă toți, nu câțiva. Înseamnă toți, nu o minoritate exprimată cu o singură cifră în procente.
Mâine o să apară un protest în numele Academiei Române. „Academicienii români protestează…” și se vor poza pe treptele măreței instituții 3 moșulici, dintre care doar unul membru plin, ceilalți doi membri corespondenți, dându-se drept chintesența cenușie a neamului. Restul de câteva zeci (dacă nu sute) de academicieni care nu împărtășesc protestul, nu contează.
Am mai trăit o astfel de mistificare reducționistă cu falanga intelectualilor lui Băsescu. O mână de oportuniști antrenați incă de pe vremea lui Ceaușescu în lingușeli și privilegii s-au aciuat sub pulpana celui mai pernicios președinte al acestei nații și s-au autointitulat „intelectualii României”. „Intelectualii” cu doi de i. Ei, o minoritate zgomotoasă, vorbeau în numele elitelor, separau discreționar binele de rău, conduceau (la vedere sau ocult) cultura românească, dând de înțeles că ar fi exponenții tuturor intelectualilor acestei țări. În vreme ce marea majoritate a acestei categorii instruite, cei cu bun simț, cei cu coloană vertebrală, cei care nu acceptau să-și vândă conștiința contra funcții și pârghii de putere, erau marginalizați până la negare. Dinu C. Giurescu, Nicolae Breban, Andrei Marga, Răzvan Teodorescu aproape că erau interziși de propaganda sectară a ICR condus de H.R. Patapievici. Acolo nu era loc decât pentru Pleșu, Liiceanu, Cărtărescu, Tismăneanu.
Asta face propaganda totalitară: transformă instituții în blindate de asalt asupra democrației. Persoanele aproape că nu mai contează. Și așa li se dă prea mare importanță fiind, doar ele, numărate la vot. Acum nu mai protestează niște cetățeni (minoritari în cadrul categoriilor lor sociale) care, întâmplător, sunt actori sau procurori sau academicieni. Acum protestează Teatrul Național. Acum protestează Academia Română. Acum protestează Parchetul General.
O revoltă tot mă încearcă încheind scrierea acestor rânduri. Băi saltimbancilor organizatori de proteste în numele Teatrului Național, băi Mihai Călin, băi Marius Manole, băi ceilalți, mulți cât zilele lucrătoare ale unei săptămâni, avizi de publicitate protestatară (dacă împlinirea artistică întârzie): dar cu marele actor Victor Rebengiuc ce-ați avut?
De Victor Rebengiuc îmi pare cel mai rău în toată această mascaradă. Privindu-l, cu șapca aia jigărită, cu ochelarii ăia mați, cu zâmbetul ăla rătăcit, m-am gândit la niște moaște. Care, săracele, nu se mai pot apăra singure. Vin tot felul de profanatori, le dezghioacă din racla veșniciei lor binemeritate și se apucă să le zdrăngănească în public ca pe niște talăngi de turmă.
Din oase sfinte să te transforme niște râmători cu hârlețe în arșice de învârtit ca zarurile, nu mi se pare a fi cea mai fericită ieșire din scenă.
Bietul Rebengiuc! „Nu mai poate veni „luna asta” pentru că Îl supără apusul soarelui!”
https://www.conteledesaintgermain.ro/actori-insurgenti-institutii-blindate-de-asalt/06-03-2019https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/03/rebengiuc.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/03/rebengiuc-150x150.jpgEditorialeAcademia Romana,Bietul Ioanide,figuranti,G. Calinescu,ICR,Ion Caramitru,OUG 7,protestul actorilor,Teatrul National,Victor Rebengiuc Motto: 'Gaittany lamuri societatii ca loanide nu poate veni «luna asta», fiindca il supara apusul soarelui'. „Bietul Ioanide” G. Călinescu Îmi cer scuze pentru tonul acestui articol. Nu sunt nici mai nervos ca de obicei, nu mi-am pierdut nici cumpătul. Ce urmează este doar o opțiune stilistică prin care cred ca pot ajunge mai...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
https://playtech.ro/stiri/facebook-pagini-propaganda-psd-8359
Playtech, una din multele trompete ale sistemului odios, anunta cu satisfactie ca feisbuc a inchis mai multe pagini care, vezi doamne, citez: “s-au implicat intr-un comportament coordonat neautorizat de facebook”. Daca nu ma insala memoria, in urma cu cinci ani un odios a fost ales prezidel tocmai in urma unui comportament identic pe feisbuc. Acela a fost cumva autorizat ? Pe ce criterii unele pagini sint bune si altele nu ?
Atenţionare de pericol!!!
Acest text e recomandat doar pentru cei ce se pretind cu şcoală şi care nu obosesc când citesc un text de peste o mie de cuvinte! (Cititorii pot deveni dependenţi!)
Pentru ceilalţi, avertisment: nu riscaţi, nu ne asumăm răspunderea pentru efectele secundare! (Cititorii pot deveni independenţi!)
Ha ha! Rebenciuc e scos in scena cum si Deniro este scos la likurici. Simetria nu e intamplatoare, scenografia, la scara diferita, este aceeasi. Actorii si scena difera :))
protagonisti ai commedia dell’arte, nu actori cit personaje macinate de un ego gaunos si sterp…… lume tulbure, incomfortabila in a popula propriul personaj… cumva, off topic, cit sa mai rupem din incrincenare, sa satisfacem si mangurtii #rezistenti_in_ticalosie, iata doua imgini, prima, https://giphy.com/embed/8cBhzrRuyIrRi87d5g , a doua, mai elocventa, https://giphy.com/embed/2siBTabRTvpS3p8Pz7 …. calaretul nu sta in sa, precum in fotoliu, de asta are saua “scari” reglate pe lungime piciorului calaretului, asezat in sa, cu genunchiul flectat, in unghiul potrivit, astfel incit, in trap saltat, acesta, calaretul usor ridicat in scari sa amortizeze saltul marunt al calului. e o intrare in ritm, om si cal, fiecare simtindu-si companionul deopotriva, ajutindu-se tacit, reciproc.
in simbioza om si cal, ambii gasesc ritmul. centura scapulara a calaretului intra in ritm, se misca in ritmul calului. astfel, calaretul nu pare a se narui, nici trapul saltat si nici gaolpul nu e o cazna… se deprinde in practica dupa ce novicele face pe buci julituri asemeni celor din genunchii copiilor ce cad, genunchi raschetati pe asfalt. invatatul dureaza putin, la fel ca mersul pe bicicleta, nu se uita.
in cele doua imagini, vedem un calaret inabil, pe un cal in trap saltat, la limita catre piafee, calaret ce de dragul propriei legende se expune, inexorabil, ridicolului… ca si Rebengiug, protagonisti ai commedia dell’arte, nu actori cit personaje macinate de un ego gaunos si sterp…insa cert, mcar unul dintre personaje, cert patriot, celalalt lichea oportunist imunda…
Name*, o mica corectie; calul nu poate fi in “trap saltat”. El nu stie decat “pas”, “trap” si “galop”. E drept ca trapul poate fi mai lent, sau mai alert, dar nu “saltat”. Trapul saltat este un mod de a calarii al calaretului, nu al calului si, precum bine spui, este modul de a calari, prin care calaretul se “salta” in scari pentru a se sincroniza cu calul.
Traim intr-o societate bazata exclusiv pe bunuri si servicii. Desi ne incanta calitatea vietii oferite de aceste bunuri si servicii ele vin la pachet si cu un anumit pret. Orice se poate vinde si orice se poate cumpara si implicit toate au un pret: oameni, principii, talent, arta.
Exista un paradox sa vezi ca in oameni mici se pot naste actori sau artisti mari. Marin Preda surpindea problema asta spunand ca exista o anumita categorie de prosti salvati de la mediocritate datorita unor sclipiri de geniu. Fara alea ramaneau doar niste prosti. Rebengiuc, Caramitru fac din pacate parte din aceasta categorie.
Conditia artistului in societate e a ceea de cultiva si promova arta, frumosul, rafinamentul, distinctia. Din perspectiva asta pot intelege repulsia naturala a artistului pentru urat: coruptie, spaga, furt etc si implicit pentru ciuma rosie. Totusi repulsia respectiva ar trebui sa se activeze la fel natural si cand domnul presedinte ne prosteste in fata ca si-a facut 6 case din meditatii sau cand procurorii de elita abuzeaza grav de pozitia care o detin. Astea sunt tot forme ale uratului care ar trebui sa oripileze instinctiv oameni cu vocatia frumosului.
Din pacate societatea actuala transforma oamenii in bunuri si servicii cuantificabile in bani. Nu plateste nimeni pentru principii sau adevar pentru ca ele nu au valoare de piata. Daca politicienii opereaza in zona obscura a compromisului intre posibilitati si nevoile electoratului asezonate cu presiuni interne si externe, santaj si foarte multa coruptie. Artistii si doctorii ne arata o alta dimensiunea coruptiei in care ne scaldam: coruptia la nivel de individ. Exista exceptii care dau speranta dar doar atat.
Putem astfel sa facem o distinctie intre principii si valori. Ne plac principiile dar traim intr-o lume condusa de valori.
Dezamagitor la Rebengiuc e ca il asociem cu Ilie Moromete arhetipul taranului conservator si circumspect la ingineriile sociale odioase ce urmau sa vina peste lumea satului.
Felicitari Maestre ati jucat rolul lui Moromete magistral, erati in ton cu vremurile!
Astazi insa Moromete e Malaele…
DA !
Sa nu ne miram. Ioanide este creatia marelui Calinescu, literar de geniu, dar comportamental la fel cu contemporanul Arghezi si cu succesorii de azi.
Iar Dinu Gaittani se regăsește in mulți din contestatarii tomnatici de azi.
Iar tânărul Caramitru, ce coincidenta stranie seamănă binișor cu personajul Max Hangerliu, interpretat in film de ilustrul sau tata.
Minunat Domnule! Daca asi avea bani, asi infiinta un ziar unde v-asi numi editorialist. Asta daca ati accepta. Pana atunci, multumesc!
Și marii actori se împușcă, nu-i așa?
Ce legătură are performanța în actorie cu suicidul oportunistului grăbit? Nu se exclud, dar se includ în justificarea unor afaceri sclipitoare in domenii gustoase (publicitar, oengist, politic s.a.). Adică – în ultimul ei stadiu – performanța în actorie ajunge cu miloaga la ofertele cu vizibilitate stridentă, după principiile și lozincile economiei de piață eclipsantă:
– Dacă nu mai curge, poate pică.
– Fosta-i, Lele, cât ai fost.
– Famelie mare, renumeraţie mică, după buget, coane Fănică.
– Țup, din lac în stand-up!
Oportunismul e boala incurabilă a neadaptaților la viață pe muncă cinstită.
De ce se spune că dracul se află în detalii?
De bun exemplu, Luați în detaliu GDS (”Grupul de Dialog Social ”) și (il) veți afla!
Cu alte cuvinte, genotipul democrației sorosiste se află în GDS (fecundarea s-a (a)prins de la primul contact din 1990) și a racolat sufletele oportuniste contra tentații materiale (mascate în aspirații cu față umană, diverse burse așezonate cu fonduri… de cheltuială, schimburi imobiliare (uriașe… contra vise), locuri de muncă asistate la muls bugetar pentru viitor, co-europeni plimbați cu diurna în avioane de Bruxelles etc s.multe.a.)
Dacă mergem pe urmele fondatorilor GDS și ale racolaților preafăcuți prematur, îi veți regăsi #roind în prezent ca muștele nesătule pe același căcat. Unul și unul, unul după alții, întotdeauna aceiași ca niciodată, reunți până la capăt! De-o vreme cam lungă încoace, dependenții de democrația cu pricina implementată continuu s-au trezit cu roiul de la pasiențele ticsite de pofte. Cât să mai #reziste în halul ăsta? Fiți oameni de înțeles și dați-le o șansă!
Coincidență de caracter! Și Victor Rebengiuc a fost membru GDS. Un activist de nădejde! Altel zis, la toți, datoriile obligă.
Minunat Domnule! Daca asi avea bani, asi infiinta un ziar unde v-asi numi editorialist. Asta daca ati accepta. Pana atunci, multumesc!
Domnule conte,am impresia că ați înțeles greșit cum stau lucrurile. ”Bietul” Rebengiuc nu e un urs împăiat din recuzita TNB pe care ceilalți l-au luat pe sus la protest. Rebengiuc e un #rezistent până în măduva oaselor și nici nu e la primul protest, a mai ieșit și cu alte ocazii în stradă.
Rebengiuc m-a socat prin 1990, cind s-a dus nepoftit la o emisiune, a scos un sul de hirtie igienica si i-a invitat pe participanti sa se stearga la gura! Nu m-am asteptat la asa ceva din partea unuia pe care-l consideram un mare artist – om de cultura, ce mai, un model pentru noi, ceilalti!
Domnul cred ca este cu treaba.La alt next level nivel, dar cu treaba…
Cum a fost si in 1989 a fost cu hartia igienica, dar atunci eram prea “neinstruiti” sa ne prindem.
Si am auzit ca tatal Dnei sotiei avea ochi albastri deschis..deci nici o mirare.
In rest mult din cariera reala si buna este PR-izat si hiperbolizat si premiat…
‘Regio (nalizarea Romanie) .calatoria continua”
da….bietul….a cazut in plasa ca multi altii…ce poate face propaganda antinationala si anticrestina din om ! aparatori ai multinationalelor, bancilor, si corooratiilor occidentale care ne jefuiesc la sange !
putea foarte bine sa joace rolul lui Moromete, in “Morometii 2”, dar nu a vrut ! influenta propagandei occidentului si-a facut efectul.
Iata cum minciuna, manipularea, si diversiunea au ajuns la cote apocaliptice, la nivel global, iar dovada e steagul fals, criza fabricata de “valorile” occidentului “civilizat”, care provoaca haosul, iadul pe pamant, prin “revolutii” colorate, prin euromaidane, si “primaveri” arabe, prin amestecarea babilonica a neamurilor, multiculturalismul fortat, prin desfriu sodomist impus, pacate strigatoare la cer, impuse, ca politica oficiala de stat(tot stat de “drept”, desigur) pentru ca sarmanul om, bietul om, bulversat, zapacit de atita stat de “drept”, justitie “independenta” si “valori”… sa cada exact in capcana pregatita pas cu pas, nemteste, ca un lucru bine facut….”rezistent” impotriva propriului interes de fiintare, sa se arunce singur in gura lupului intrat prin viclenie si minciuna in institutiile statului… sa doreasca singur raul neamului lui, sa doreasca “o tara ca afara” calcand in picioare traditia, cultura, limba neamului din care face parte, contribuind la constructia babilonica globala a antihristului care aduce uraciunea pustiirii in sufletele oamenilor asupriti si umiliti…
asadar, rezultatul urii impotriva poporului, impotriva a tot ce este traditional si crestinesc,pe care il putem gasi in medii din cele mai diverse….pacat…
Dl Rebengiuc cred ca este cetatean roman de etnie ne romana.
Cine sunteti ba’, voi?
Poate aduc muncitorii de la IMGB, apoi sa vedeti voi reprezentare! Noi suntem poporul! PSD e Romania!
Voi? Niste amarati rataciti in bezna euro atlantica!!!!
Postati asta domnule conte! Asta este chintesenta postarii dumneavoastra! Restul, din postarea domnieli tale, e doar o insiruire de vorbe bine mestesugite…
fals tinu
imgb face ordine l-am trait pe propria mea piele si erau din aceeasi categorie cu Teatrul National face ordine au alte aberatii actuale. Persoana nu conta, mai ales daca era pe partea cealalta a baricadei acolo unde minerii “aplaudati la scena deschisa” – faceau cica ordine in stilul “procuraturii actuale de rit macovei” pur comuniste si mai ales securiste.
Sunteti sigur ca ati citit macar articolul sau “chintesenta” este scoasa din propria dvs “burtica”?
Este superb cum va “dati masura” voi noii “marxisti”.
D-na Mihuț, soția respectabilului, e fată de tornționar securist.
Când ai așa ceva în familie, normal e să fii mai low profile.
Dar unde porcia e mare și prostia începe să se danteleze.
Nu judecam copii dupa pacatele parintilor. Au si ei drept la optiune. Din punctul meu de vedere au fost manipulati dar asta e alta treaba.
Judecăm faptele copiilor în raport cu palmaresul părinților. Așchia nu sare departe de pisic.
@sica taci
in realitate tu judeci faptele parintilor lui Mihut ca sa explici optiunea politica a acesteia. Nu exista nici o fapta a lui Mihut care sa iti permita sa nu ii dai drept de optiune (singura sa fapta este ca o sustine public pe kovei, ceea ce reprezinta o optiune). “Aschia care nu sare departe de pom” este unul din sofismele cele mai des folosite in Romania.
În realitate Rebengiuc joacă atât de natural roluri de bolșevic și de securist pentru că a avut de unde să se inspire.
Kovesi s-a dovedit a fi echivalentul lui Pauker, o slugă. Nu poate fi nicio opțiune.
@shadow@sica taci. Tatal natural al Marianei Mihut – veteran de razboi pe frontul de est, a revenit in tara din prizonierat dupa cativa ani de la terminarea razboiului si nu a mai fost recunoscut de sotia si fiica sa Mariana -amandoua beneficiare din plin ale regimului comunist, prin noul tata (vitreg), col de Secu iar mama Marianei reusind sa destrame familia viitorului sau sot pe care l-a indepartat si de fiica naturala a acestuia. Tatal Marianei Mihut a murit in Bucuresti fara sa-si fi putut imbratisa cele doua fiinte dragi pe care le lasase acasa la plecarea pe front. Fiica naturala a lui Mihut dupa o viata de chin a fost nevoita sa plece din tara inainte de `89 iar la revenire a suferit si oprobiul de „fiica de securist” tocmai de la anticomunistii/antisecuristii Mariana Mihut si Rebengiuc ! Cata deosebire fata de cazul minunatei Stela Popescu care s-a dedicat readucerii tatalui sau din URSS pe care l-a ingrijit impreuna cu mama sa pana in ultimele clipe de viata ale acestuia.
https://youtu.be/SpWU5rLMO44?start=5217&end=5371 …. parca ar semana…
Si mai reprezentativ mi se pare in filmul “Cel mai iubit dintre Pamanteni “, nu stiu ce procuror comunist de ii ‘reziolva” jeg.os, pe scari, sotia personajului [principal…mereu i-au iesit ff bine rolurile negative (inclusiv la Tipatescu a reusit sa stearga orice urma de zeflemea si mistocareala umana balcanica, facandu-l odios, si asta sub bagheta magica a lui Ciulei ..Nu pot sa il uit in ‘Caliban” la Icoanei, monstrul grobian perfect…)
“… daca voi intelectualii care ati suferit nu puneti umarul, cum sa scapam de jigodiile astea?!…”
https://www.youtube.com/watch?v=SW7mtH-Xwbw