Nu știu alții cum sunt dar eu, de câte ori trebuie să critic pe cineva, am așa, un sentiment de automutilare. Am fost învățat cu măsura și toleranța față de greșelile celorlalți. Tata, de pildă, îmi spunea așa: înainte de a începe să vorbești pe cineva de rău imaginează-ți că persoana respectivă e de față, te vede și te aude. Foarte dur exercițiu! Și, cel puțin pentru mine, atenuator în bună măsură de excese și culpabilizări nemeritate. (more…)
continuare...