Recunoaștem carnea stricată, ouăle stricate, mortăciunile, după duhoare. Așa s-a gândit natura să ne protejeze de relele putrefacției: dându-ne mirosul. Dacă treci prin apropierea unei pisici moarte nu trebuie neapărat să-i vezi hoitul ca să știi că zace, în descompunere, prin preajmă. Te izbește putoarea ei, uneori până la vomă, și te îmbrâncește pe trotuarul de vizavi ca să nu-ți întoarcă mațele pe dos. (more…)
continuare...