Paienjenisul ocultilor sau cum jigneste Washington Post milioane de romani cinstiti

      Într-un articol de ieri din Washington Post, „asumat”, deloc întâmplător, anonim („by Editorial Board”), se menționează: „Democracy threatens to backslide in Romania. That’s why honest Romanians need help from Western governments" (Democratia risca sa piardă teren in Romania. Din acest motiv, romanii cinstiti au nevoie de ajutor din partea guvernelor occidentale). (more…)
continuare...

Tudorel Toader se tine de cuvant

    A promis solemn (de două ori l-am auzit eu, în direct, la A3) că până la sfârșitul anului va lua și va transmite decizia sa în privința Laurei Kovesi. Tudorel Toader e un om serios. Are proprietatea termenilor pe care îi folosește și nu pare atât de cinic încât să se joace cu onoarea sa și cu așteptările a milioane de oameni. Până la sfârșitul anului mai sunt 3 zile. Dintre care, teoretic, doar una lucrătoare în afară de cea de azi. (more…)
continuare...

Contemporani cu un voievod

  Nu m-am grăbit să scriu despre ultima minune a Regelui Mihai. Am așteptat să se consume, să se retragă valul de mărturii protocolare și de auto-băgări în seamă ca niște selfie-uri ale unor pigmei cu un personaj grandios. Azi, când după reflux apare din nou la vedere mizera noastră politică internă, vreau să mă fac pentru câteva clipe că nu o observ, pentru a încerca să explic „minunea”. (more…)
continuare...

Emblemele statului paralel

  Emblema este o esență de identitate. Un simbol care ascunde o lume. O formă sublimată de autodefinire ori, dimpotrivă, de definire din afară, printr-o masivă percepție colectivă. E suficient să vezi „secera și ciocanul” ori „zvastica”, ori „capul de mort deasupra a două săbii încrucișate” ca să se declanșeze imediat în mintea ta vaste secvențe de istorie.  Acestea sunt niște embleme împlinite, care și-au atins menirea. (more…)
continuare...

Tefelismul – o forma ipocrita de legionarism

  Suntem asaltați, cam de la începutul anului, de agresivitatea și spiritul gregar ale unei multimi apăruta de nicăieri și care s-a constituit, sub o baghetă fără identitate asumată, în forță de destabilizare națională. Tefeliștii, căci la ei mă refer, au o particularitate care le definește cât se poate de bine profilul: nu-și găsesc timp, o oră la patru ani, să se ducă la vot, în schimb au de risipit weekend după weekend să iasă în stradă și să perturbe viața cetății sub pretextul că vor să o  însănătoșească. Obișnuiți cu abdicarea fără rezistență a lui Ponta, de după Colectiv, liberii și frumoșii noștri tineri au crezut că protestând carnavalesc, sub generosul slogan „fără violență”, vor obține în continuare, la fel de simplu, răsturnarea de putere dorită. Nu s-a mai întâmplat însă așa! Actuala guvernare PSD nu cedează atât de ușor. Și atunci au trecut la planul B: inițierea de…
continuare...

Statul paralel, pericolul partidului unic si civismul sorosist

  Statul paralel  din România acestui deceniu a fost gândit pentru o cauză căreia, la limită, am putea să-i acceptăm și vagi intenții pozitive. Cum ar fi încercarea de a contrabalansa cumva forța unui partid disproporționat de puternic în raport cu celelalte partide de pe eșichierul politic național și, deci, de a preveni riscul apariției unei forme, evident periculoase, de totalitarism. Căci un astfel de partid mamut poate oricând, furat de beția puterii și de slăbiciunile liderilor săi,  să tindă a deveni „partidul unic”. (more…)
continuare...