Participam odată la o înmormântare decentă de provincie. Lume multă, tăcută și tristă, urma spre groapă sicriul purtat de dricul orașului tras de doi cai negri. Mortul era omagiat, în felul acesta, pentru faptele bune pe care le făcuse în viață dar și pentru rolul important pe care îl avusese în urbe. La un moment dat au apărut, de pe o stradă laterală, niște bocitoare. Vreo 5-6. Le angajase unul dintre posibilii moștenitori care trăia în străinătate și care venise acum, special pentru eveniment,  să-și etaleze potența și să-și impună primordialitatea la succesiune. (more…)
continuare...