Ne place, nu ne place, românul e mare amator de funeralii ale caprei vecinului. Nu aș zice că dintr-o predispoziție sadică, ci dintr-o acută lipsă (și, deci, nevoie) de victorii personale. Îmi amintesc că atunci când a murit Dinu Patriciu mulți au jubilat în termenii: „și la ce i-a folosit că a fost cel mai bogat român dacă acum, uite, eu, un sărăntoc, încă mă bucur de viață, în timp ce el, cu toate milioanele lui, a devenit pământ de flori?”. (more…)
continuare...