Cred că am mai povestit cândva, pe acest blog, mica mea idilă cu PNL. Era prin anul 1993, după ce PNL tocmai ratase pragul È™i nu intrase în parlament. Un prieten de familie, senator liberal în mandatul care tocmai se încheiase, mi-a propus să pun umărul la renaÈ™terea acestui partid, care ajunsese într-un moment de răscruce.  Am acceptat, È™i pentru prima oară (È™i ultima, până în prezent) m-am trezit în buzunar cu un carnet de partid. Devenisem membru PNL. (mai mult…)
continuare...