Sebastian Lăzăroiu şi riscul de pandemie

În România pervertită de azi există oameni cu un IQ peste medie care gândesc cam aşa: dacă tâmpiţii şi borfaşii prosperă în ţara asta, atunci inteligenţa mea, care o depăşeşte cu mult pe a lor, de ce nu ar fi  în stare să găsească o soluţie pentru a mă propulsa şi pe mine în tăriile promiscuei lor performanţe? (more…)
continuare...

Câteva citate remarcabile: Aneta Bogdan – Branding pe frontul de Est

Cum am promis intr-o postare anterioară, revin cu  o pagină de extrase din cartea – eseu a Anetei Bogdan. Bogdan, Aneta, Branding pe frontul de Est – Despre reputatie, împotriva curentului , Brandient, 2011   Sper ca autoarea, atât de atentă şi sensibilă la fondul şi nuanţele unor cuvinte precum copyright, marcă, brand, să nu se supere pe mine că îmi permit, în completarea şi exemplificarea unor idei din postarea anterioară, să apelez la aceste scurte citate. O fac cu admiraţie şi bunăcredinţă. (more…)
continuare...

Un autor şlefuit “pentru export” şi cartea sa de uz intern: Aneta Bogdan: “Branding pe frontul de Est”

Stăteam întinşi alături, pe şezlongurile scurtei noastre vacanţe plănuită ca o evadare. Fiecare cu lecturile sale, fiecare cu tehnicile proprii de decuplare şi cuplare la altceva. Din când în când soţia mea scotea câte o exclamaţie: “ce tare”, “nu se poate”, “exact ca nouă”, “fii atent”. Urma apoi un citat cu voce tare şi toată construcţia mea de izolare dorită etanşă, tot închipuitul meu clopot de sticlă, se făcea ţăndări. (more…)
continuare...

Diferenţa dintre “m-am înşelat” şi “m-au înşelat”.

(Comentariu postat la articolul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat "Peisaj dupa isterie", articol ce poate fi citit accesand linkul ) În ultima vreme Mircea Cărtărescu a spus de multe ori că s-a înşelat. Când însă a încercat să explice în ce fel “s-a înşelat”, de fiecare dată a lăsat să se înţeleagă că, de fapt, “a fost inşelat”. (more…)
continuare...

Bravada poltronilor

(Acest comentariu a fost publicat la editorialul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Liberalii ca aperitiv", editorial ce poate fi citit accesand linkul )   Mircea Mihăieş este, cum ar zice francezii, un “costaud”. Cu sacoul XXL veşnic desfăcut peste burtă şi pârâindu-i mucegăit pe la subsuori, frizat cu cărare la mijloc şi cu obrazul neras, cu o privire şireată şi mereu la pândă, pare croit pentru a triumfa la castinguri vizând parodii de bodyguarzi de interlopi. (more…)
continuare...